Sapanta, un loc unde moartea este luata „la misto”


Autor : Valentin Roman

Legenda spune ca atitudinea vesela in fata mortii este un obicei al dacilor, care credeau in viata vesnica, iar moartea o priveau doar ca o trecere spre o alta lume. Mai mult, stramosii nostrii nu vedeau moartea ca pe un sfirsit tragic, ci ca pe o sansa de a intalni zeul suprem Zamolxe si de a se bucura de recompensa acestuia pentru o viata dusa in spiritul cinstei, onoarei si al vitejiei.


Un loc unic in lume


Cimitirul Vesel de la Sapanta, Maramures, dateaza de la mijlocul anilor ’30 si este creatia artistului popular Stan Ion Pătraş, sculptor, pictor si poet in acelasi timp. Creativitatea lui Pătraş a scos la iveala aceasta monumentala si renumita opera de arta. Mai bine de 50 de ani artistul a creat sute de cruci din lemn inscriptate in stilul sau caracteristic. Dupa moartea lui in 1977, opera sa a fost continuata de ucenicul sau Dumitru Pop Tincu.


Fiecare cruce este inscriptionata cu o poveste, adaptata si influentata de elemente reale din viata celui decedat. De asemenea, povestea mai contine si modul in care respectiva persoana a murit, totul exprimat ca si cum povestea este spusa de chiar cel aflat in mormantul de sub cruce. Tonul povestilor este unul amuzant, o plimbare prin cimitirul din Sapanta fiind, oricat de ciudat ar suna, una in care tristetea specifica unui asemenea spatiu face loc amuzamentului.

Citind povestile de pe cruci, fenomenul si momentul mortii nu mai pare atat de tragice, iar senzatia ca cel decedat vorbeste de dincolo de moarte creeaza un sentiment oarecum de liniste, manifestat prin inmugurirea ideii ca si dupa moarte, povestea noastra continua, poate in alt spatiu, in alta dimensiune, intr-o altfel de arie spirituala

Elemente vizuale specifice

Materialul folosit pentru cruci este lemnul de stejar, care este inscriptat manual dupa ce a fost taiat si uscat. In partea de sus a fiecarei cruci exista un basorelief cu o scena din viata celui decedat. Scenele sunt simple si am putea spune chiar naive in stil, dar aduc din trecut viata locuitorilor satului, prezentind un aspect relevant din viata fiecaruia. Ele prezinta femei torcand lana, tesand covoare sau facand paine, barbati care taie lemne sau ara pamantul, pastori cu turmele, lucratori in lemn, lautari si multe alte ocupatii.

Dupa ce crucea este sculptata ea este pictata de obicei cu un fundal albastru asa numitul “Albastru de Săpânţa“. Scenele sint pictate folosind culori vibrante: galben, rosu, alb si verde.


Foto : Ioan Marian