un articol de Valentin Roman
Deși ziua sfântului Valentin, o celebrare a iubirii importată, a devenit tot mai apreciată și promovată, cu precădere în rândul celor tineri, nu trebuie să uităm de frumoasa sărbătoare a Dragobetelui, cu adevărat una autohtonă, cu origini ce se pierd în negura vremurilor, moștenită, după cum apreciază unele opinii, chiar din timpul strămoșilor noștri geto-daci.
Ziua de Dragobete se sărbătorește în fiecare an pe 24 februarie și este una dedicată iubirii, o zi în care îndrăgostiții își fac daruri, cei căsătoriți își reafirmă iubirea, iar cei care nu au încă o pereche, acum e momentul cel mai potrivit să o caute. Tradiția mai spune că de Dragobete nu doar oamenii își declară dragostea pentru parteneri ori îi caută, ci și păsările.
De asemenea, această zi mai marchează, în calendarul popular, începutul vremii frumoase, a primăverii și renașterea naturii.
Cine a fost Dragobete? Ce spune legenda?
Poveștile vechi spun că Dragobete a fost fiul babei Dochia, un tânăr chipeș și voinic, care avea un rol pozitiv în viața celor pe care îi întâlnea ori cunoștea și care, chiar după moarte, ccontinua să le apară în vis tinerilor pentru a-i învăța lucruri frumoase despre iubire și cum trebuie ea trăită, declarată și simțită.
Semnele că Dragobete a fost o persoană, mai spune legenda, au început încă imediat după naștere, atunci când patru usritoare i-au oferit daruri alese. Ursitoarele erau chiar personificările celor patru anotimpuri, primăvara fiind cea care i-a oferit iubirea, vara cea care i-a adus în dar dulceața fructelor și căldura dragostei, apoi toamna care i-a dăruit un fluier pentru a îi înveseli pe cei din jur cu minunate cântece și iarna care i-a croit un veșmțnt alb, imaculat, cu sclipiri de diamante.
Înzestrat cu toate aceste daruri și calități, feciorul Dochiei reușea să aprindă iubirea în sufltele tuturor celor întâlniți în cale. Mai târziu, în cursul vieții sale, povestea mai spune că a călătorit mult prin munți, unde a învățat despre plante și animale, astfel că, în tradiția populară, el a devenit și stăpânul acestora, cel care le înțelege. În ziua de Dragobete păsările nemigratoare se adună în stoluri, ciripesc, își aleg perechea și încep să-ți facă cuibul.
Există o legend care vorbește și despre momentul morții lui Dragobete și despre cum acesta s-a transformat într-o planta cunoscută sub numele de năvalnic, ce apare și astăzi, an de an, primăvara, în aproape toate poienile și luminișurile, planta folosită pentru descântece de dragoste și vindecarea unor răni. De altfel, un alt nume sub care este cunoscută sărbătoarea de Dragobete este Năvalnicul.
Tradiții și obiceiuri în ziua de Dragobete
În unele zone ale țării există obiceiul ca tinerii necăsătoriți să se îmbrace în haine curate, de sărbătoare, și să pornească la cules de ghiocei și viorele pe care să le așeze ulterior la icoane. La întoarcere fetele pornesc în fugă spre sat, iar băieții aleargă pentru a prinde fata care le este dragă. De își prind aleasa, aceștia îi fură o sărutare în văzul tuturor, sărutare ce simbolizează legământul lor pe durata întregului an. De aici și zicala “Dragobetele sărută fetele”.
Dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot timpul anului nu va fi iubită de nici un băiat, și viceversa.
În alte zone, în ziua de Dragobete, tinerii își crestau pe braț o formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați și surori de cruce. Fiecare tânăr are grijă ca ziua de Dragobete să nu îl prindă singur, deoarece asta ar reprezenta un semn rău, prevestitor de singurătate pe întreg restul anului.
Superstiții în ziua de Dragobete
Ziua de Dragobete are anumite reguli, perpetuate în timp de fiecare generație și care au legătură cu aspect ale vieții. Astfel, tradiția susține că, dacă nu respecți sărbătoarea Dragobetelui ouăle se vor strica sub cloști și nu vor scoate pui și că, dacă ești bărbat, nu trebuie să te cerți cu soția în casă și nici cu o altă femeie, pentru că-ți va merge rău.
De asemenea, în ziua de Dragobete se începe orice lucru, că merge cu spor. Se scutură, se așează în casă ca să vină binele și averea, să se întoarcă la casă și se aprinde prin locuință rădăcini de iarbă mare, care ține până după Mucenici.
De Dragobete, femeile de la țară, ca să nu prindă soarele pe copii lor, le leagă de gât un șnur din arnici roșu, împletit cu bumbac alb, un obicei înrudit cu cel al Mărțișorului. O altă superstiție este legată de cântecul pupezei, pe care, dacă îl auzi în această zi, atunci vei fi harnic și vei avea spor întreg anul.
Totodată, există multe superstiții și legate de vreme. Una dintre ele spune că, dacă nu dat bruma până în această zi, atunci nici nu va mai fi în acel an, iar dacă plouă, înseamnă că primăvara este una timpurie și va fi lungă și frumoasă.
