Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Iancu de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge paraul Zlaşti. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane şi un donjon. Acoperișurile edificiului înalte și acoperite cu țiglă policromă. În prezent, castelul este restaurat și funcţionează ca muzeu.
Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Ioan de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât și drept reședință feudală. Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățindu-l cu turnuri, săli și camere de onoare.
În prezent, Castelul continuă să fie unul dintre cele mai bine păstrate obiective de acest tip din România şi chiar din Europa, trăinicia construcţiei, în ciuda veacurilor scurse şi a asediilor suferite stând dovadă a măiestriei arhitecţilor şi constructorilor medievali.
Recomandare de traseu prin incintă
Accesul în castel se face pe un pod de lemn, susţinut de patru piloni masivi de piatră, plasaţi în albia pârâului Zlaşti, lăsând în urmã curtea husarilor şi nişa ce adăposteşte statuia Sf. Ioan de Nepomuk, protectorul podurilor şi al trecererilor peste apã.
Primul obiectiv major pe care îl va zări vizitatorul este Turnul Nou de poartă, de formă rectangulară, care impresioneză prin masivitate, în zona parterului având aspectul unui spaţiu boltă. Aici staţiona garda, cu o vatră de foc, aici aflându-se la acest moment casa de bilete. De aici se ajunge, cu uşurinţã, în închisoarea castelului, care păstrează o uşă masivă de lemn.
Loggia Matia se află la ieşirea din Turnul nou de poartă, în partea stângă, fiind considerată cea mai timpurie manifestare, în domeniul arhitecturii, a Renaşterii. La etajul loggiei se mai păstrează unica pictură laică în frescă din Transilvania acelei perioade. Aici se mai deslușește destul de vag o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Ioan de Hunedoara.
În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ținut de cuvânt. Se spunea că inscripția de pe zidul fântânii inseamnă „Apă ai, inima n-ai”. În realitate, conținutul descifrat de specialiști este Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică.
Capela este plasată pe latura estică a castelului, accesul aici fiind posibil prin scara interioarã a Loggiei Matia, ajungându-se în tribuna capelei.
Camera Domniţelor se află plasată la primul nivel al Turnului Nou de poartă, deasupra coridorului de intrare în castel. Iniţial, a fost doar un nivel de apărare în acest turn, iar în secolul al XVII-lea este tranformat în cameră de zi pentru doamnele din castel.
De aici, traversând Scara spirală, se intră în Sala Dietei, sală plasată la etajul Palatului Mare. Este construită în stil gotic târziu, interiorul ei fiind modificat radical în secolul XVII, în vremea lui Gabriel Bethlen, prin demontarea întregii arhitecturi gotice de piatră şi compartimentarea ei, rezultând încăperi cu functionalităţi diverse.
La ieşirea din Sala Dietei, în partea dreaptă, se află o scară de piatră, ce conduce la etajul Turnului Capistrano, spaţiu ce avea ca destinaţie, în secolul al XV-lea, găzduirea călugărului Ioan de Capistrano.
Ieşirea din turn se face pe aceeaşi scară, în partea dreaptã fiind o scară ce conduce la al doilea etaj al Palatului sudic, în camerele folosite în secolul al XVIII-lea ca şi birouri pentru Administraţia minelor de fier din Munţii Poiana Ruscă. În prezent, aici se află expoziţia de etnografie .
De aici, se trece în camera cunoscută sub numele de platforma Turnului nou de poartă, construită în secolul al XVII-lea ca şi spaţiu de depozitare a muniţiilor. Aici este amenajatã expoziţia de arheologie
Din această expoziţie se iese prin expoziţia de etnografie, se coboară pe o scară de lemn spre primul nivel al Palatului sudic, în atelierele mesteşugăreşti care deserveau administraţia minieră.
De aici se iese din nou în curtea interioarã a castelului, iar în partea dreaptă se intră pe coridorul de la parterul Turnului vechi de poartă, un turn de formă rectangulară, prevăzut cu două niveluri de apărare. Şi această parte castelului a fost modificatã în vremea principelui Gabriel Bethlen, acesta desfiinţând intrarea de secol XV şi construind în faţa turnului un bastion defensiv, numit Turnul Alb.
Revenind în curtea interioarã, circuitul continuă cu vizitarea fântânii, care este însoţită de prezentarea unei inscriptii, plasate pe unul dintre contraforţii capelei .
De aici se vizitează terasa de artilerie, uşor modificată în secolul al XIX-lea, de unde se deschide o frumoasă perspectivã spre groapa urşilor, palatul nordic, capelă şi curtea fântânii, dar şi spre oraşul contemporan.
Ultimul obiectiv este Sala Cavalerilor, una dinte cele mai interesante spaţii laice din Transilvania secolului al XV-lea. Aici funcţionează expoziţia de tehnică militară, cu piese care ocupă o perioadă cronologică extinsă (secolele XIV-XIX).
Foto : Ioan Marian
