Între zidurile ei s-au desfăşurat evenimente de cea mai mare importanţă pentru istoria poporului roman: epilogul rascoalei lui Horea şi marea unire a Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918. Astăzi, cetatea refăcută îşi aşteaptă vizitatorii într-o atmosferă de secol XVIII completă, turistul putând chiar asista la defilarea gărzilor îmbrăcate şi înarmate după obicieul şi tehnica din vremea Imperiului Austriac.
Starea excelentă a cetăţii poate servi drept exemplu că se poate, cu voinţă şi implicare, atât din partea autorităţilor publice de la nivel local, cât şi a agenţilor economici din zonă.
Cetatea bastionară din Alba Iulia a fost ridicată între anii 1714-1738, fiind considerată cea mai reprezentativă fortificaţie bastionară de tip Vauban din ţara noastră. Planul cetăţii a fost întocmit de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti, sub conducerea generalului Stefan de Steinville, completată apoi de generalul Weiss.
Lucrările propriu-zise la fortificaţia de la Alba Iulia au început la 4 noiembrie 1715, când s-a pus piatra de temelie a bastionului Carol, dedicat împăratului, situat pe latura de nord a cetăţii. Fortificaţia a fost denumită în proiectul lui Weiss „Fortificţia capitală de la Alba Iulia din Principatul Transilvaniei”.
Între secolele XVIII-XIX, cetatea a îndeplinit rolul de centru militar al Transilvaniei şi de depozit general pentru armament. Perimetrul zidurilor este de aproximativ 12 kilometri, acestea fiind ridicate cu ajutorul a 20.000 de iobagi.
Cetatea este alcatuită din 7 bastioane (Eugeniu de Savoia, Sf.Ştefan, Trinitatea, Sf. Mihail, Sf. Carol, Sf. Capistrano şi Sf. Elisabeta) configurându-i imaginea stelată caracteristică cetăţilor de tip Vauban.
Cel mai mare dintre bastioane este cel al Trinităţii, care măsoară 116 şi 135 metri şi are plasat în centru un blazon încoronat cu câmpuri multiple şi frunze de acant.
Zidurile cetăţii sunt construite din caramidă, piatra de carieră sau din ruinele cetăţii romane, ele măsurând la baza 3 metri, iar la vârf 1,20 metri, fiind sprijinite de contraforturi pentru a neutraliza împingerile pamântului. Intrarea se face prin şase porţi, decorate cu statui şi reliefuri de către o echipă de sculptori condusă de Johhan Konig.
Proiectarea şi construirea cetăţii a determinat şi modificarea tramei stradale, astfel s-au construit cele şase porţi, trei spre oraş şi alte trei spre câmpul de instrucţie din vest.
Cetatea este impresionanta atât prin elementele decorative, cât si prin frumuseţea celor şase porţi ale fortificaţiei, care sunt unice în toata arhitectura militarş europeană. Fără îndoiala, sursa de inspiraţie pentru artişti a fost mitologia anticş, decoraţia fiind realizatş de sculptori ca Johann Konig, Johann Vischer şi Giuseppe Tencalla. Per ansamblu ei, cetatea se impune ca cel mai semnificativ ansamblu de plastică figurativă barocă din Transilvania.
Foto : Ioan Marian
